Am plecat la Raul Sadului la sat de vacanta in 2 ture, unii de vineri, altii sambata dimineata: Feri, Aurica, Adriana, Florin, Corina, Diana, Dan, Anamaria, Felix, Anca, Sebi, Agnes, Georgiana, Mihaela, Vivi, Iulia, Alin, Cristina, Alin, Maria, Rares, Stefania, Alina, Elena, Cristi. Daca ar mai fi venit Cernicanii si studentii, eram echipa completa.
Probele propuse au fost Orientare, Foto tiparite, Grafica, Slide show, Film, Cultural, o proba ad-hoc de fotografie pe tema impusa, poezie cu cuvinte date si evident, cea mai importanta dar nu si cea mai grea: Voie buna cat cuprinde! Peste capitolul participare cluburi putem sari? Cum, nu se poate? Bine. Au venit in numar generos de mare Amicii muntilor (s-au dovedit si de data asta excelenti amici), prietenii de la Magura Cisnadie chiar daca s-a suprapus un botez peste concursul nostru, l-au rezolvat pe bebe si au venit sa incinga distractia la cultural iar Beni, a tinut singur steagul Trascau Corp.
Proba de orientare le-a scos sufletul concurentilor cu pantele mai mult verticale decat alergabile dar cei inscrisi au razbit cu succes pana la urma. Echipele independente nu au facut insa fata prea usor Amicilor care au gajbit posturile cu destula usurinta. La proba foto, au fost trei teme de ales: 1) De ce venim la munte? 2) Nisipul fierbinte de la malul marii si 3) Viata pe apa la Venetia. Marius ne-a adus aminte ca detaliile la munte conteaza tot atat de mult ca si peisajul, Iulia a atacat tema cu origami si poze inflacarate pline de apa iar Beni ne-a aratat propria viziune cu ce ii place lui la munte.
Slideshow-ul ne-a dat ocazia sa reluam proiectia de la Ziua muntelui, dar si sa ne delectam cu o calatorie in Thailanda, un slide show inconfundabil marca Amicii, si un film cu un dans al lebedelor gratioase (si paroase) la Moneasa. Pentru ca pana la proba culturala de la ora 20.00 mai era ceva vreme, in sala mare a inceput proiectia unui film insa pe cand se apropia de final, draga noastra de Corinutză, s-a scandalizat de atata cultura si le-a luat sigurantele de la priza asa ca vrand nevrand incepu si culturalul :).
Amicii spar gheata si credeti-ne pe cuvant au cu ce: fete cu voci mai apetisante decat bucataresele noastre, unguri care stiu romaneste pe de rost, chitari cu cate-o coarda tot una si una, poezii pe care daca le-ar fi citit Cosbuc se apuca de agricultura si se lasa de scris, intr-un cuvant un regal artistic. Magura Cisnadie si-a facut intrarea furtunoasa: au tras o poezie cu cuvintele impuse (munte, armasar, balet, pleosc, coardă) cat ai zice pleosc, si-au dat jos papioanele de la botez si au tras un spectacol de mai mai ca tremurau geamurile cabanei. Apoi nici Dianthus nu putea sta locului, asa ca am compus si noi o poezie pe cuvintele date ca sa vadem cat e de greu si uite-asa, culturalul a degenerat intr-o adevarata fiesta a muzicii folk. Pisica muzicala facea ture prin ograzile chitaristilor rand pe rand: Cristina, Feri, Kypey si Alex, micul Kurt Cobain de Barcaciu ce mesterea chitara cu o siguranta care le-a dat fiori celor mai versati in grifuri si sticle pe portativ.
A doua zi de dimineata adica dupa ora 11 incepem premierile: Amicii lipsiti de dusmani rad rand pe rand toate locurile 1, si se claseaza la general pe locul… 2. Hap! V-am prins ca nu erati atenti, s-au clasat pe singurul loc existent, bineinteles, asa ca ne-am distrat copios cu totii. Iubitul nostru Aurica si-a intalnit in sfarsit si surpriza promisa care il tinea pe jar nestiind ce e: marele premiu de voluntar al anului materializat intr-o copie aproape fidela a celei de la OSCAR. Singura diferenta notabila era materialul de constructie. Daca Oscarul e traditional din aur, al nostru s-a multumit sa fie din rahat. Evident, rahat adevarat, cumparat de la supermarket 🙂 Si nici chiar fidela nu era copia asa ca a iesit un robotel simpatic, putin lesinat din cauza caldurii, dovada vie ca voluntarii nostrii nu sunt prea constipati cand trebuie sa faca ceva ci sunt flexibili asa cum ne invata presedintele nostru. Apoi cu un gest de totala generozitate, Aurica ne-a invitat cu un glas profetic sa ne infruptam din el: mancati si voi, este rahatul meu!
Cei care nu au avut treaba urgenta sau scuza credibila, am ramas sa dam o tura scurta pe munte adica Florin, Corina, Aurica, Adriana, Diana, Mircea, Vera si Catalin (Amicii). Pentru cei indragostiti de fotografie, a fost un mini regal fotografic, pentru Adriana a fost o mini era glaciara dupa cat de alba era de frig. Nu am lungit-o prea mult cu plimbarea noastra ca sa prindem totusi lumina la plecare. Rezultatele micii noastre expeditii, va invitam sa le admirati in albumul foto. Daca doriti sa descarcati unele fotografii, incercati direct din albumul picasa.
