Un mesaj simbolic din partea noastra, cu ocazia Zilei Internationale a Muntelui, 11 Decembrie:
La multi ani, MUNTE drag!
De ziua ta imi doresc sa ne primesti cu bratele deschise asa cum ai facut-o pana acum si la anu’ si LA MULTI ANI de acum inainte !
Stiu, e tarziu si nimeni nu ti-a spus La multi ani!, pe peretele de facebook sunt doar articole cu 11.12.13 si ce zi minunata e aceasta fara ca cineva sa isi aminteasca de ziua ta, insa, stai linistit, noi, cei de la Dianthus nu am uitat si vrem sa iti spunem ce simtim noi datorita tie.
Noi suntem oameni cu un trai cat se poate de decent, dar cu cele mai marete trairi care ti le datoram tie.
Stii… cand e weekend si suna ceasul dis de dimineata ne intrebam mereu, de ce trebuie sa ne trezim, nu mai putem dormi putin? Pe urma, cu greu ne trezim, suntem adormiti si deja ne gandim ce bine era sub plapumioara, dar cand vedem echipamentul … cand incepem sa ne imbracam, cand punem bocancii in picioare si pornim la drum deja suntem plini de viata, de entuziasm, de energie, de ganduri frumoase si tot ce a fost greu si urat dispare.
Ajungem pe carare, mmm… totul se schimba, aerul e altul, lumina e alta, apa e alta, prietenia e alta, Doamne totul e altfel aici. Cum se poate asta?
Oriunde mergem avem parte de cele mai frumoase trairi, de cel mai frumos traseu, de cele mai memorabile intamplari si tot timpul ajungem acolo sus unde gasim un locas in care ne simtim chiar mai bine decat acasa, unde gasim cea mai limpede apa, cel mai curat aer, cele mai bune ganduri si de aici vezi lumea-ntreaga.
Cum faci toate astea munte draga, cum faci ca aici prietenia sa nu se rupa niciodata, cum faci ca mereu sa fie cineva care sa cante la chitara cand stam in jurul focului, iar cand ne lasam pe spate si privim cerul, vedem ca este altul, aici e plin de stele mereu si e mult mai aproape de noi, cum faci asta?
Cum poti sa ne inveti atatea lucruri despre simplitatea vietii, despre puritatea ei si despre bucuria care trebuie sa o traim in fiecare clipa?
Stiu, suna ciudat, insa chiar asa este, iar tu, cel care citesti acum si ai impresia ca exageram, hai la o iesire cu noi, adica …, da, stiu, nu esti pregatit fizic, nu ai timp, nu ai chef, nu ai bani, am uitat ca ai atatea de facut si nu vei veni. Nu sti ce pierzi!
E ciudat, dar cand traiesti asemenea lucruri nu poti decat sa privesti in sus si sa spui: Doamne, iti multumesc ca m-ai indrumat spre munte.
Noi asta simtit cand mergem la munte, tu ce simti si ce ii transmiti muntelui?
