Ce poate fi mai placut decat sa iei muntele in piept dupa o saptamana de praf, galagie, stres si poluare cu prostia cotidiana? (Da, exista ceva mai placut, dar asta se poate face si la munte!). Placerea de a te confrunta cu inaltimile e insa si mai mare atunci toti cei prezenti sunt animati si de participarea la un concurs. Asa ca inca de vineri seara ne-am pornit 11 oameni adica Feri cu Iulia, Maca cu Adriana, Cristi cu Elena, Florin cu Corina, Cristi2 cu Cristina si Mihaela (de data asta fara Vivi) cu doua masini: microbuzul Iuliei si masina Corinei.
Vineri seara e deja 8.30 cand reusim sa ne adunam la iesirea din Medias. De aici pana la Petrosani si apoi sus pe Jiul de Vest pana mai sus de Campul lui Neag, la Campusel e ceva de mers. Asa ca nu ne intindem la vorba ci ne punem pe mers. Si mergem cu atata patos incat Corina reuseste chiar la o depasire in care nu este atenta sa-i traga microbuzului o dunga draguta cu oglinda. Tot e bine, putea fi si mai rau! Ajungem la tabara concursului organizat de cei de la Trascau din Zlatna pe la 1 noaptea. Instalam corturile si nu ne putem opri evident sa dam o tura pe la focul de tabara unde cantecele si distractia erau deja la ele acasa.
Dimineata intram in concurs. Iulia trage norocosul numar de start 13 (din 14) sub palaria caruia mergem toti 11 voinici. Chiar daca Mihaela pufaie si bombane de zor ca mergem prea repede, se tine totusi voiniceste de noi. Si mergem atat de bine incat la finish ajungem a doua echipa! La catarare isi incearca puterile Cristi si apoi face si Feri o tura, in timp ce la teorie ne spargem creierii cu totii la gramada de intrebari, una mai oachesa decat ailalata. Traseul a urcat pe triunghi rosu din poiana de la Campusel pe o muchie pana sus la Piatra Iorgovanului. De aici am urmat pret de 20 de minute traseul de creasta al Retezatului Mic si apoi pe un marcaj provizoriu coboram prin valea Soarbele inapoi in tabara. Feri incheie concursul cu proba de orientare.
Flamanzi si partial uzi de ploaia care mai mult ne-a amenintat decat ne-a facut ciuciulete, ajungem in tabara rupti de foame si de oboseala. Feri nu sta prea mult pe ganduri si se lanseaza in proba de orientare destul de fericit ca i-a depasit pe vre-o doi din fata. Apoi dupa un pranz binemeritat ne apucam sa pregatim proba culturala. Flo recompune pe loc versurile la doua cantece si o poezie si impreuna punem in joc proprile peripetii de pe drum si de pe traseu. Si se pare ca ne-a iesit atat de bine incat la proba propriu-zisa culegem ropote de aplauze. Iata cateva din versurile cantecelor noastre…
Am o mandra mititica Suie creasta fara frica Retezatu-l face lesne Cu ciobanii sus pe creste Refren: Toata ziua la concursuri Insa i-am promis de-acuma |
Bine-i doamne-n Retezat De Trascau organizat Un concurs ca vai de lume Muturile nu sunt bune La proba de alpinism La proba de teorie Orientarea-i cea mai tare Nici din proba culturala |
Seara culturala s-a prelungit adanc in noapte, pentru unii, dupa nenumaratele maratoane cu bere si vin din toate directiile, chiar indefinit de adanc. A doua zi de dimineata curiozitatea nu ne da pace… Am luat ceva, o sa fim premiati au ba? Parerea unanima a noastra (si evident subiectiva) e ca macar la proba culturala ar trebui sa primim un premiu. Dar iata ca rezultatele s-au afisat si… suntem in carti! La final, ne primim diploma de …participare! Si un surprinzator loc I la proba de regularitate si teorie si evident locul I la proba culturala. Multumim Trascau Corp, intai de toate pentru ca ne-ati adus in Retezat, pentru ca ne-am simtit bine si pentru premii. Ca sa fie misiunea completa, Flo si Cristi plaseaza o comoara Geocaching langa pod la poalele unui perete numai bun de catzarat (coordonate GPS: N 25°15.818 E 022°52.278). Facem o poza de final, si plecam in sfarsit!
Ne-am decis sa schimbam traseul de retur. Mai intai un popas in Cheile Butii pe care le traversam veseli dar unde luam apa la galosi in cel mai generos mod cu putinta si apoi din Petrosani spre Obarsia Lotrului si Voineasa. Drumul insa s-a dovedit mai prost decat ne-am fi asteptat asa ca suntem nevoiti sa facem slalom printre gropi si sa marsam pe drum forestier o bucata buna de drum. Ajungem in Sibiu pe la 20.30 si facem halta la Dolce Vita, localul care ne rabda bocancii plini de noroi cand venim de pe munte, de data asta insa nu ne arde de restaurant ci facem munca voluntara la usa microbuzului de pe care ne chinuim sa stergem rujul negru lasat de oglinda Corinei din depasirea cu peripetii de la plecare. Maca, Cristi, Vivi, Florin si chiar Corina se pare ca se pricep bine la frecat pentru ca usa ramane mai buna decat fusese inainte. Asa ca putem in sfarsit pleca usurati pe la casele noastre.