Category

Participanti: Florin, Corina;

Durata: sambata 09 mai – duminica 10 mai 2009

Obiective atinse: Ruinele bisericii din Benic (si comoara), Cheile Cetii si comoara de acolo, Pestera Bisericuta (si comoara) din Platoul Ciumerna, Cheile Galditei (si o comoara plasata acolo), Cheile Intregalde (si comoara).

Vezi albumul foto al iesirii

Ne-am urnit destul de greu de acasa, mai ales pentru ca ne propusesem sa fie o iesire lejera de week-end la munte. Era deja 16.30 cand ieseam din Medias cu destinatia Cheile Galditei in Trascau, la cabana unui prieten.

Dupa ce trecem de Teius, si incepem sa urcam pe valea Galzii in sus, GPS-ul ne anunta ca trecem la mica distanta de o comoara geacaching.com de la Benic. Facem dreapta si urmam drumul pana langa un turn parasit in mijlocul unei livezi. Ruina, splendida dpdv fotografic parea un miracol dupa modul in care mai statea in picioare. Dupa ce ne intepam bine prin salcamii de acolo, adunam parca toate urzicile din zona, gasim si comoara ascunsa in firida unui zid. Nici nu plecam bine de langa ruinele bisericii (merita sa-i faceti o vizita daca treceti prin zona) ca pe Corina o trece o idee si mai nazdravana: inca e lumina, de ce nu am da o fuga pana la Baile Romane din Cheile Cetii? Cum nu suntem noi oamenii care sa ne ferim de o aventura in plus, suntem deja pe drum. Parcam la capat de sat si o luam la picior spre chei. Obiectiv declarat: o noua comoara geocaching.com de gasit. Trecem printr-o livada care ne lasa muti de incantare (daca paradisul ar fi undeva in Trascau, cu siguranta ar fi trebuit sa aiba intrarea din livada asta!) si ajungem la intrarea in chei. O frumoasa cascada cadea intr-o bulboana sapata in stanca apoi se rasfira in alte cascade mai mici si se pierdea in desisul padurii. Din bulboana, pe sub cascada, o scara metalica urca spre partea de sus, invitand parca indraznetii sa exploreze cheiele in zone mai putin accesibile. Problema mai mare era ca pentru a ajunge la scara, trebuia sa treci inot prin bulboana. De cald era destul de cald avand in vedere soarele care stralucea nestanjenit pe cer, dar parca dupa bruma din noaptea trecuta, nici o apa nu putea fi prea calda. Dovada si respiratia Corinei care s-a oprit instantaneu cand a incercat apa cu picioarele goale. Dar tentatia era prea mare, asa ca se dezbraca fulger si se arunca voiniceste in bulboana. Ajunge mai mult congelata la scara de care se prinde vartos insa aici face un dus rece cum numai in ghetaria cheilor ai putea avea. Dar reuseste sa ajunga si deasupra cascadei. Aici o noua bulboana, o alta treapta destul de inalta in cheile care pregateau mai multe surprize decat am fi crezut. De data asta insa, nici o scara nu mai invita in sus, asa ca, fara coarda si fara asigurare, nu se aventureaza mai departe. Intre timp, Flo se cocoata pe poteca si ghidat de faimosul  Garmin nimereste a doua comoara a zilei. Ajuns din urma de Corina, incercam o penetrare de sus a… cheilor, evident. Din pacate o cascada si o bulboana pun rapid capat incursiunii noastre. Ocolimm cheile prin padure si revenim la punctul initial de acces in chei, cu hotararea ferma sa revenim in vara asta echipati cu coarda pentru o explorare completa. Revenim la masina si pornim in sfarsit spre Cabana unde si ajungem dupa caderea noptii. De remarcat ca prima bucata de drum pe Valea Galzii pana pe la Poiana Galzii are acum un asfalt de care nici nemtii nu s-ar putea plange. In schimb, restul drumului are suficiente gropi cat pentru tot judetul Alba.
Duminica dimineata huzurim cu somnul pana la ora noua. Coboram satui de somn, restul lumii deja mancasera, ba aveau si planurile zilei facute. Noi ne hotaram sa vedem Pestera Bisericuta unde o noua comoara geocaching.com ne astepta sa o gasim si prin urmare aveam si sustinerea GPS-ului in ajutor ca sa nu ratam intrarea in pestera (care ne scapase intr-o tura de anul trecut pentru ca pe harta e gresit marcata). Ne decidem apoi pentru restul zilei sa plasam si noi o comoara in Cheile Galditei, apoi sa dam o raita prin Cheile Intregalde, Poiana Narciselor si Piatra Cetii. Asa ca mancam in viteza, ne despartim de restul trupei si plecam la drum. Gasim intrarea in poteca nemarcata mai mult din nimereala. De fapt pe harta poteca aparea ca fiind pe o muchie insa intrarea in poteca se face chiar de la gura unei vai. Urcam sustinut printr-o padure de fag chiar pe marginea unei poieni si lasam in dreapta un evantai de poteci pastoresti. Dupa circa o ora de urcus iesim in Platoul Ciumerna fix langa un izvor si adapatoare, loc pe care l-am si marcat pe GPS. Continuam pe liziera padurii chiar pe marginea platoului pana pe varful Ciuha, apoi dupa o minisedinta foto cu primele narcise inflorite, incepem o coborare foarte accidentata spre gura pesterii. Pentru cei atenti (noi am vazut-o abia la intoarcere) din platou pleaca  o mica poteca chiar din apropierea unui frumos punct de belvedere (sariti peste fagul doborat si sunteti pe poteca ce duce la pestera). Dupa ceva ocolisuri, ajungem si noi si, evident, incepem sa cautam cutia comorii. Indicatiile destul de laconice (afara din pestera, in partea dreapta un grup de stanci) nu ne ajuta prea mult asa ca incepem sa cautam de nebuni mai bine de trei sferturi de ora, si in sus, si in jos si deasupra, ne bagam coatele in toate gropile si fisurile posibile doar doar. Comoara insa, pas de-o gaseste. Enervata de atatea cautari (GPS-ul arata destul de aiurea), Corina se tranteste nervoasa pe o piatra in fata pesterii si declara hotarata: „Eu nu mai caut nimic! S-o ia naiba de comoara!”. Renunt si eu dezamagit dar in fond, asta e, nu trebuie neaparat sa le gasesti pe toate. Dar nu ma pot stapani sa nu dau o ultima piatra la o parte fix de sub fundul Corinei si… VOILA!, cutia zambea inocenta spre noi. Izbucnim in ras amandoi de tantalai ce suntem, ne trecem in carnetel, apoi ne luam aparatele foto, frontala si imbracati mai gros, intram in pestera inveseliti. Aici multe formatiuni rupte de numerosii vizitatori care parca nu au altceva de facut decat sa rupa si sa distruga (oare cum ar fi sa le rupa cineva dintii din gura?), insa pestera pare foarte activa in construirea de noi stalactite, fragile si transparente in lumina blitzurilor noastre. Facem bucurosi cadre pe trepied, cu frontala prapadita din dotare, unele poze ne ies, altele nu, mai dam o coborare si intr-un mic aven, apoi ne grabim spre iesire. Cand ajungem in gura pesterii, prapad: turna cu galeata fix in rucsacii nostri. Sarim ca arsi la ei, dar era deja tarziu, Noroc ca aparatele fusesera cu noi. Stam de ploaie in gura pesterii si profitam de ragaz pentru un pranz din mana. Apoi cum ploaia se mai domolise, ne echipam si revenim in platou. Dupa ropaiala, deja incepea sa se ridice ceata de pe vai intr-un peisaj pe care il admiram incantati. Apoi pornim spre un aven C..rul calului dar nu dam de el, dam in schimb de o herghelie pe care o pozam pe cat putem. Revenim la poteca si in cca 30 de minute suntem inapoi la masina.
In Cheile Galditei, ne oprim sa plasam comoara adusa de noi special pentru amplasare. Cum din drumul forestier vedem o grota undeva in varf de perete, nu-mi trebuie prea multe ca sa ma decid la amplasarea ei acolo. Zis si facut! O pornim pe traseul triunghi rosu apoi ne abatem in stanga si urcam cu chiu cu vai pana la gura grotei. Aici plin de tufe de maces si porumbar, una mai tepoasa ca alta. Dar acum daca ne-am decis, nu mai dam inapoi asa ca intram pana in gura grotei si o plasam intr-o nisa din perete. Cum drumul la vale ni se parea mai usor, decidem sa o luam drept in jos. Greseala fatala insa pentru ca terenul era mai degraba o catarare la liber si un schi pe grohotis decat o coborare de oameni normali. Asa ca dupa nenumarate trante, echilibristica pe marginea stancilor si crosetari de picioare ajungem rupti la poalele muntelui unde mai luam si apa la galosi. Dar… cu siguranta cei care o vor gasi, nu o sa ne uite prea curand! E deja ora 18 si noi trebuia sa fim acasa, asa ca pornim fara prea multe mofturi la drum. In Cheile Intregaldei insa comoara era la mica distanta de drum, asa ca iar oprim masina si ne mai incercam pentru ultima data abilitatile de cautatori. GPS-ul arata cam aiurea iar indicatiile erau pe laptop care tocmai se stinsese din motive de baterie. Mai mult la noroc, Corina o gaseste in timp ce eu balauream prin nelipsitele tufe de maces. Multumiti cu ce-a de-a patra descoperite pentru iesirea asta, ne imbarcam de data asta definitiv si nu ne mai oprim decat in ultima pizzerie deschisa din Blaj unde ne ghiftuim ca disperatii cu pizza, prajituri, si tot tacamul. Si ca sa fie ziua si mai completa, ne mai abatem si prin Motis sa-i facem o vizita faimosului Boris ceafa lata si lui stapanu’ Feri, sculat din somn de restul clubului.

Iesirea in cifre: 32 de prieteni, 9 masini, 11 corturi, o tona de distractie, 600 km pe drum,

Ce-am vizitat/vazut: Cetatile Radesei, Cheile Somesului Cald, Pestera Honu, Cetatile Ponorului, Pestera Focul Viu, Izbucul Ponor, Pestera Ursilor.

Albumul foto il gasiti in sectiunea Multimedia – Albume recente – Padis iar daca vreti sa descarcati pozele intrati direct in albumul Picasa al Dianthus.

Comori gasite: Biserica Motilor Peak, At The Balcony’s Pentru cei care vor sa se implice in jocul Geocaching, îi invitam sa îsi faca un cont pe www.geocaching.com si sa inceapa cautarile.